„Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi!”
de Iuliana Bulgaru (Vajoaica)
Mulţumesc Bunului Dumnezeu că mi-a dat să îl cunosc şi eu nevrednica pe Sfântul Nectarie! Deşi am primit educaţie religioasă din fragedă copilărie şi cunoşteam vieţile mai multor sfinţi şi faptul că aceştia mijlocesc pentru noi înaintea lui Dumnezeu, trebuie să recunosc că la acea vreme, eu mă rugam doar Maicii Domnului, Mântuitorului Iisus Hristos, Prea Sfintei Treimi şi mai rar Sfântului Ierarh Nicolae (ocrotitorul copilăriei mele). Eram prietenă de trei ani cu actualul meu soţ, eram studentă în anul IV de facultate şi aşteptam cu nerăbdare să termin facultatea pentru a ne împlini în sfârşit dragostea prin Sfânta Taină a căsătoriei. Însă lucrurile nu au decurs atât de simplu cum ne aşteptam noi şi Bunul Dumnezeu a îngăduit să trecem printr-o serie de încercări cu menirea de a ne căli şi întări dragostea şi credinţa. Ne iubeam mult, aveam o prietenie frumoasă şi curată (cum le doresc tuturor tinerilor) dar dintr-o dată au început să apară între noi neînţelegeri, lucruri mărunte şi ridicole care, pentru o vreme, ne-au stricat liniştea şi frumoasa prietenie. A fost o cumpănă foarte grea, am suferit mult amândoi, nu voiam să ne despărţim dar oricât ne-am fi dorit să fie bine ceva ce nu puteam înţelege se întâmpla şi iar ne supăram. Ajunsesem să credem că e momentul ca fiecare să îşi urmeze drumul său în viaţă, şi, cu toate că ne era foarte greu, ne gândeam că poate aşa e mai bine decât să suferim şi mai mult pe viitor. Mă rugam mult Maicii Domnului să ne ajute să luăm hotărârea cea bună şi să nu ne lase. Îl iubeam mult pe prietenul meu, simţeam acelaşi lucru şi din partea lui şi tot mai mult mă mustra conştiinţa pentru suferinţa pe care i-o pricinuiam. Singura mea nădejde era Maica Domnului căreia îi ceream continuu prin vorbe simple să nu ne lase. Într-o noapte am visat că eram cu prietenul meu la Mănăstirea Radu Vodă. Obişnuiam să trecem pe acolo din când în când, dar încă nu îl cunoscusem pe Sfântul Nectarie. De fiecare dată când mergeam acolo treceam pe la racla Sfântului şi sărutam sfintele moaşte doar aşa, în semn de respect, fără nici un fel de trăire grăbindu-mă să ajung în faţă să mă rog Maicii Domnului şi Mântuitorului. La fel am făcut şi în visul meu: am intrat, am sărutat în grabă sfintele moaşte şi am vrut să pornim către altar, dar ne-am oprit din drum privind spre uşa mănăstirii unde mai mulţi oameni şi preoţi duceau un sicriu. Văzând m-am mirat pentru că era pentru prima dată când vedeam o astfel de ceremonie acolo. Ne-am oprit pentru un moment să ne închinăm pentru sufletul „răposatului”, dar şi mai mare mi-a fost uimirea când din sicriu s-a ridicat un preot călugăr (îşi ţinea camilafca pe umărul drept), a venit direct la noi, ne-a dat binecuvântare spunând: „Maica Domnului şi Domnul nostru Iisus Hristos să vă binecuvânteze!”, ne-a învăluit cu privirea împărtăşindu-ne multă pace, bucurie, nădejde şi dragoste şi apoi s-a îndreptat spre altar. M-am trezit foarte liniştită, mi-a rămas foarte bine întipărit în minte visul şi mai ales chipul părintelui: un bătrânel mărunţel, foarte simplu, cu ochi mari şi expresivi, cu barba un pic căruntă, cheliuţă pe mijloc până în creştetul capului, scăldat în lumină, plin de bucurie, pace, dragoste, smerenie …nu am cuvinte să-l descriu.
Deşi îmi aducea multă linişte şi îmi venea în gând că poate e un răspuns al Maicii Domnului la rugăciunile mele şi cu toate că mă preocupa mult să aflu cine e preotul călugăr din visul meu, încercam să alung acel vis ştiind că visele de multe ori sunt de la vrăjmaş. Tot alungând acest vis, la scurt timp am avut un altul, tot la Mănăstirea Radu Vodă: urcam dealul la mănăstire cu prietenul meu şi ne miram amândoi pentru că era foarte multă lume, precum este la hramuri. Am întrebat o femeie dacă este hramul bisericii sau care este motivul pentru care era aşa multă lume acolo, iar aceea ne-a răspuns: „Nu, nu este hram şi nici ziua sfântului dar aici în mănăstire se află moaştele unui mare sfânt şi mare făcător de minuni – Sfântul Nectarie – pe care lumea nu îl cunoaşte, iar părinţii l-au scos afară pentru ca toată lumea să afle şi să vină să i se închine şi să primească ajutor în toate nevoile pe care le are”. Uimiţi, ne‑am continuat apoi drumul către biserică, şi, într‑adevăr, Sfântul era aşezat afară în foişorul care se afla la acea vreme în faţa Bisericii şi toată lumea trecea şi i se închina. Vorbea lumea din jur că un părinte de acolo de la mănăstire a fost vindecat de cancer şi de aceea l-au scos părinţii afară ca toată lumea să afle şi să vină să se închine. Am mai observat atunci un părinte care stătea în genunchi şi se ruga cu lacrimi şi mă gândeam atunci în vis că probabil este părintele care a fost vindecat. Eu stăteam ca un stâlp şi mă minunam de cât sunt de netrebnică, dându-mi seama ce înseamnă credinţa adevărată şi cât de mult am greşit eu. M-am trezit şi m-am pornit în grabă către mănăstire, să trec pe la Sfântul înainte de serviciu, să îl rog să mă ierte şi să mă ajute şi pe mine. Când am ajuns acolo nu pot exprima în cuvinte ce am simţit când am privit icoana Sfântului Nectarie şi am recunoscut în ea chipul părintelui călugăr care ne-a dat binecuvântare în primul meu vis. Apoi mi-am cumpărat cărţile cu viaţa şi minunile Sfântului Nectarie şi într-adevăr toate câte citeam despre Sfântul Nectarie mi-l arătau exact cum l-am perceput în vis. De atunci am ceva foarte special pentru Sfântul Nectarie, a devenit noul nostru ocrotitor, mi-a dăruit un părinte îndrumător duhovnicesc minunat din mănăstirea sa, ne-a ajutat să trecem peste toate încercările, ne‑am căsătorit de doi ani şi mulţumim lui Dumnezeu ne înţelegem foarte bine.
De atunci l-am chemat şi îl chemăm mereu în ajutor pe Sfântul Nectarie în toate nevoile şi greutăţile întâmpinate şi de fiecare dată primim fără întârziere ajutorul cerut.
Acum ne dorim copilaşi şi, cu toate că medicii m-au diagnosticat cu uter bicorn (o malformaţie din naştere) şi mi-au spus că există multe şanse să nu pot duce o sarcină la maturitate şi fătul să se oprească din evoluţie, noi suntem foarte încrezători în binefăcătorul nostru, Sfântul Nectarie, în ajutorul tuturor sfinţilor, al Maicii Domnului şi al Prea Sfintei Treimi.
Sfântul Nectarie este minunat, mergeţi la el şi cereţi-i ajutorul în toate nevoile voastre!
Iunie 2010
Cand citesc povestea ta de iubirea, parca ma revad in ea… Si eu am trecut prin aceleasi necazuri (mici neintelegeri) cu actuala mea sotie, dar am biruit, in cele din urma (chiar daca nu in anul IV, ci in anul II), cu ajutorul mai multor sfinti, precum Sf. Parascheva, Sf. Andrei, Sf. Nicolae, dar mai ales al sfantului meu ocrotitor, “cel prin care insula Aegina se veseleste” si se binecuvinteaza, Sfantul Ierarh Nectarie Kefalas, Mitropolitul Pentapolei, ocrotitorul Aeginei si marele facator de minuni. Cand am fost la el acasa, in Aegina, i-am simtit prezenta, l-am simtit ca pe un prieten de nadejde, in fiecare clipa langa mine, si nu am mai vrut sa mai plec din insula. Parca ceva, ca o forta magnetica, ma tinea acolo, la Manastirea Sfintei Treimi. Am plans cu amar cand am plecat spre casa, deoarece acolo simteam eu ca imi este locul.
Evident, fara ajutorul Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos si a Preacuratei Maicii Sale, si a pururea Fecioarei Maria nu as fi biruit. Dar sunt sigur ca rugaciunile puternice si fierbinti ale Sfantului Nectarie, precum si ale ocrotitorilor nuntii noastre, Sfintii Apostoli Petru si Pavel, au fost ascultate!
Intr-adevar, Sfantul Ierarh Nectarie este un mare sfant, cu nimic mai prejos ca sfintii de demult, precum Sfantul Mirelor Lichiei. Mai ales ca este un sfant al vremurilor noastre.
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!
Slava lui Hristos, Celui ce te-a Slavit, slava Celui ce minunat te-a aratat! Slava Celui ce lucreaza prin tine tuturor tamaduiri!
Asa cum simtiti evlavie si ajutor de la Sf. Nectarie, asa simt eu pentru Sf. Arihiepiscop Luca al Crimeii. Peste tot intalnesc cate un semn de la el, fie gasesc o noua publicatie despre el sau de el scrisa, mai nou am gasit o carticica cu acatistul, paraclisul si viata lui, si m-am bucurat asa de tare pentru ca ne dorim copilasi si nu reusim sa-i facem. Sfantul mi-a promis ca o sa imi indeplineasca dorinta, dar nu stim cand…Aseara am facut paraclisul sau si i-am zis ca o sa fac rugaciuni catre el pana cand ma asculta…
E minunat, ce spuneti voi de Sf Nectarie. Si eu am in momentul de fata, neintelegeri cu sotul, din lipsa banilor, ne dorim un copil. O sa ma rog Sf. Nectarie, dupa cele citite. Doamne ajuta!
Si eu ma duc la Sf. Nectarie…. insa in ultima perioada sunt foarte deprimata….Viata mea e un chin, mai ales in week end…de sarbatori nu mai vb….sunt trista peste masura si mi vin in minte cele mai ciudate ganduri. Stiu ca asta e atacul celui rau,dar nu mai pot….am si duhovnic, ii voi spune, si i am spus deja, dar deprimarea nu dispare. Cel mai rau e ca nu am ce sa fac…..am 24 de ani,merg pe 25 si toti din jur asteapta sa fac ceva in viata, sa ma casatoresc….sa fac ceva. Cu mama ma cert mereu, ca merg cu capul in jos, ca nu ma aranjez, ca de ce nu ma duc la psiholog…..Iar eu simt ca un barbat mi L trimite Dumnezeu, numai ca de opt ani de zile eu nu mai pot….Tot astept si nimic….Anul trecut totul a pus punct agoniei cand am intalnit un barbat insurat….De care m am indragostit,desi era o dragoste bolnava…de atunci, se implinesc aproape 10 luni aprox de cand nu m am mai apropiat de nimeni, e destul de povestit,poate cineva imi va raspunde si o sa i spun mai multe. Simt ca un psiholog nu ma poate ajuta….Daca imi da sa ascult muzica la vioara, sau ma pune sa desenez pt mn nu e de ajuns. Astept un raspuns in disperarea mea…[email protected] e adresa de mail. Multumesc….
Rugati-va Sfantului Nectarie, caci este de mare folos, o spun din proprie experienta.
Roga-te cu toata nadejde la Sf Nectarie – Sfantul bucuriei, al pacii, al iubirii.
Maica Domnului si Sf Nectarie sa te intareasca in credinta si sa iti schimbe tristetea in bucurie. Lupta si tu cu aceste ganduri, viata trebuie traita asa cum este ea si cu bune si cu rele, nu trebuie sa asteptam ceva anume pentru a fi fericiti. Nimic in viata nu este intamplator, incearca sa le primesti pe toate cu nadejde si bucurie. Roga-te si pune gand bun in toate.
Stiu ca nu este usor, si eu am trecut prin ce treci tu. Acum sunt casatorita si acea perioada in care am fost singura a ramas si va ramane un reper duhovnicesc. Multumesc lui Dumnezeu pentru acele momente!
Mult spor duhovnicesc iti doresc si toate cele de folos!
pentru Nicoleta,
draga mea, eu sunt cu 11 ani mai mare ca tine si sunt casatorita de tot atatia ani, avem si 2 copii de scoala.
Si eu ma simteam f prost sa vad cum toate fetele din cartier aveau prieten si o fata cuminte si studioasa ca mine nu are cautare. Nici eu nu am avut nici un prieten pentru o perioada mai mare de cateva saptamani, pentru ca fiecare in felul lui imi cerea acelasi lucru, dar eu nu am cedat… sau cu altii nici nu aveam ce discuta prea mult caci aveau alte vicii, sau traiau in nesimtire (adica nu stiau de Dumnezeu si de ce traiesc…)
Eu m-am rugat tot timpul ca sa gasesc un om credincios si bun la suflet.
Eram la manastirea Agapia si multe maicute ma citeau dintr-o privire si ma intrebau de ce nu ma marit si eu le spuneam ca sunt greu de gasit baietii buni. Nici nu stiam ca bunul Dumnezeu imi ascultase rugaciunea din primele zile… am primit un telefon de la fratele meu, ca trebuie sa mergem in cateva luni la o nunta caci el va fi nas unui prieten dintr-un alt oras. Am stat 10 zile acolo la manastire si m-am rugat pentru ca si eu eram disperata si foarte nemultumita ca daca sunt cuminte si nu umblu cu prostii nu am nici o cerere, parca eram ciumata. Ma intalneam si cu tipi care dadeau anunturi la ziar… nu stiam ce sa mai fac… Si de fapt multi spun ca arat bine si acum dupa 2 nasteri…
La acea nunta mi-am cunoscut pe viitorul meu sot si se simte ajutorul lui Dumnezeu in toata relatia noastra. Suntem cei mai buni prieteni si aratam bine impreuna. Nu tinem noi asa de mult la imbracaminte dar bucuria si harnicia se citesc pe fata omului. Cam asa imbatranim cu totii in functie de toate gandurile si faptele noastre, totul se intipareste pe chip in primul rand.
Te rog din suflet sa nu disperi si sa nu cazi in pacat nici macar cu gandul, caci iti uratesti si sufletul si trupul. Noi stam in Canada de ceva ani si sa stii ca oamenii nu se mai casatoresc pe aici, caci din cauza libertinajului, tinerii cauta un mozaic de calitati gasite la fiecare persoana de care s-a legat trup si suflet. Sa stii ca o relatie daca devine si sexuala, lasa rani foarte adanci la despartire. Nu e bine sa cunosti mai multi barbati caci pe urma se fac comparatii intre ei toata viata. De fapt dezamagirea creste si mai mult cand vezi ca nimeni nu e perfect…
Asa cum s-a lasat casatoria sa fie pe nevazute si in taina, fara cunoastere totala, este singurul fel de a putea sa fii fericita o viata intreaga. Cei 2 tineri se cunosc prin faptul ca sunt crestini nu numai cu numele, ci cu tot sufletul, si se daruiesc si se sacrifica unul pentru altul, asta e calea spre fericire. Partea sexuala nu trebuie testata inainte de casatorie, caci este un instinct primar ce nu poate fi sters cu nimic din memoria noastra, nu ajuta cu nimic sa vezi filme cica documentare sau mai rau porno caci nu e nici o filozofie in a indeplini aceasta functie. (am terminat Biologia initial). Cele porno sunt niste aberatii si chiar nu se face ceva de genul acela in realitate…. nu am vazut in lumea animala asa scarbosenie si degenerare. Se vede clar ca ceea ce infatiseaza ei nu mai tine de instinct ci de minte bolnava, de aceea e asa de importanta paza mintii. Cu totii avem instincte dar e asa de important sa le infranam, sa nu lasam mintea sa zboare, sa aiba fantezii, sa simtim tot timpul, pe cat posibil, prezenta lui Iisus in fata noastra si atunci mintea se rusineaza si pornirile noastre dispar in cateva clipe, caci creierul controleaza hormonii , adica neuronul conduce hormonul si nu invers.
Fii sigura ca asa cum te-a facut Dumnezeu este cel mai bine pentru tine…
El te iubeste si are mare incredere in tine ca poti sa lupti pentru fericirea ta, nu te lasa invinsa de patimi, prin efort se castiga orice bine pe lumea asta. Eu am ajuns la concluzia ca toata perioada de disperare si neincredere in propriile mele forte a fost necesara ca sa nu dau cu piciorul unei relatii adevarate. Daca nu as fi studiat indelung modul de a gandi al diferitor tipi nu as fi stiut sa aleg aurul de nisip, cu siguranta. Ai nevoie sa treci niste examene si sa te rogi cu staruinta ca Dumnezeu si Maicii Domnului ca sa te lumineze sa ai parte si aici pe pamant de o bucurie a vietii. Daca stai in lume trebuie sa te casatoresti si sa impartasesti mereu trairile tale cu cel de langa tine asa se poarta poverile unul altuia, si viata devine mai echilibrata. Si noi avem momente de lehamite uneori, tot din cauza departarii de Dumnezeu, dar nu ne apuca pe amandoi in acelasi timp si vorbele celuilalt iti panseaza ranile si iti inspira forta ca sa treci mai departe.
Fii puternica si fii fericita pentru cate daruri ti-au fost date in viata si sa stii ca acolo sus cineva te iubeste si te ocroteste mereu. Nu mai fi suparata si bucura-te de fiecare rasarit de soare… e acolo in fiecare zi la intalnire cu tine… sunt sigura ca gandurile tale bune si ajutorul primit de la Dumnezeu iti vor scoate in cale pe cel care te merita. Cere si ti se va da, bate si ti se va deschide…
Numai ca si tu trebuie sa iti creionezi anumite calitati spirituale pentru a putea duce crucea casatoriei caci probleme sunt in viata fiecaruia, nu traim in rai…
Sa fii rabdatoare, sa nu spui vorbe grele la nervi, sa nu descurajezi, sa nu umilesti, sa nu raspunzi la rau cu rau, sa ajuti, sa te sacrifici pentru altul si sa ai nadejde in ajutorul lui Dumnezeu… iata ce se cere de la tine acum pentru a putea sa faci fata unei casatorii…
P.S. Sa stii ca tinerele acelea zglobii din cartierul meu nu sunt casatorite mai bine ca mine, chiar ma invidiaza… Important e sa nu consideri niciodata ca te-ai ajuns sau ca meriti sa ai ceea ce ai, acestea sunt daruri si ocrotiri de la Dumnezeu caci o soarta grea ne-ar darama probabil, de aceea avem o soarta mai buna, dar nu se stie pana cand. Numai prin foc se caleste fierul… speram ca sa ni se dea mereu ceea ce ne trebuie ca sa fim fericiti, dar dupa cum prietenul la nevoie se cunoaste asa si credinta noastra la necaz se incearca. Cu totii trebuie sa avem incercari… oare noi ne incredem in creatorul nostru ori credem noi ca putem sa facem ceva fara EL? Ce am facut noi fara EL, cand la cateva saptamani de viata intrauterina inimioara noastra batea si celulele noastre se teaseau zi si noapte, eram atunci descurajati, abatuti, hulitori de Dumnezeu? Eram ca un imn de slava la adresa LUI, intr-o armonie deplina cu creatorul nostru, ascultam cuvantul LUI. Asa cum atunci ne formam trupeste, asa si acum sa ne formam sufleteste si sa strangem in suflet numai ce e frumos si adevarat.
Iti dau un sfat ca o sora mai mare daca vrei, NU TE MAI UITA LA TELEVIZOR, se spala creiere la greu, si te dezumanizeaza… Noi nu ne uitam de mai bine de un an de cand am scos cablul, si sa stii ca aratam mai tineri decat cei de o seama cu noi care asculta toate porcariile alea… am timp sa citesc dintr-o carte sau sa sa zic o rugaciune, e mai multa armonie in casa si mai putini nervi, traim cu rost si cu placere…. Informatiile care ne bombardeaza din TV se decanteaza in suflet la fel ca si colesterolul pe vase. Nu degeaba suntem mai uzati in primul rand moral decat bunicii nostri care nu erau hipnotizati cu atatea semnale pe secunda cum suntem noi.
Ma bucur ca ai scris si sper sa te ajute ceea ce am scris aici pentru tine.
Pentru Danion
Multumesc ca te straduiesti sa luminezi un pic pe cei tineri in special… lumea e din ce in ce mai nebuna si ne pierdem reperele. Scoate la lumina adevarul, noi nu am avut sansa sa citim atatea carti ca cei de la teologie. Spune adevarul caci vreau sa ascult sfaturi pentru incercarile de acum nu din vechime…
Care sunt idolii la care ne inchinam? Care e lepadarea noastra de Dumnezeu? Mai suntem noi crestini, o data ce nu tinem post, nu facem rugaciune, ceva pentru aproapele nu facem…
Te rog sa imi trimiti sursa (fotocopie daca se poate) pe care o citezi la un moment dat (despre cei trecuti la catolicism in muntele Athos, afurisicon…. fratele meu nu ma crede)
Doamne ajuta!
Daca ai vreodata timp sa scrii as mai avea intrebari despre cip… Scuze de deranj….
In 2007 ma rugam Sf. Ier. Nectarie si Sf. Ioan Maximovici, Arh. de Shanghai si San Francisco pentru o femeie grav bolnava. Cu doua saptamani inainte de 9 noiembrie – ziua Sf. Ier. Nectarie – printr-o lucrare dumnezeiasca m-am inscris in mod minunat – aveam obstacole – la un pelerinaj scurt in Grecia, la Man. Sf. Treimi din ins. Eghina, locul unde se afla Sfantul Nectarie. In acelasi timp, am mai ajuns si la Sf. Ioan Rusul, Ales Marturisitor al lui Iisus. Mangaierea a fost mare, desi femeia a murit, a 3-a zi dupa 9 noiembrie. Am observat si la alte cereri ale mele adresate Sf. Nectarie ca raspunsul este dat prompt a treia zi dupa incheierea a 40 de Acatiste.
Dumnezeu sa va aiba in paza Sa. Slava lui Dumnezeu si pe pamant pace ! Amin.
Este un Sfant iubit, pretuit si insotit de Sf. Ier. Nicolae. Despre acesti Sfinti am citit ca stau foarte aproape de Tronul PreaSfintei Treimi.
Doamne-ajuta Iuliana! Nu te-am mai auzit de mult si iata, ce frumos, aflu ce mai faci, de pe blogul lui Danion! Ce frumos vis! Iata cum Domnul a avut grija de voi si a rasplatit rugaciunile tale! E minunat!
Nicoleta si eu am fost in situatia ta. Stiu ce simti. Nu dispera, roagate lui Dumnezeu, MAicii Domnului si cate unui sfant. Sfantul Nectarie, Sfintei Parascheva. O sa vezi o sa ai ajutor. Nu trebuie sa fii deznadajduita. Am trecut si eu prin multe dar Dumnezeu mi-a ajutat cum am cerut. Doamne ajuta si Slava Bunului Dumnezeu!
Apel umanitar: Bota Siluan, fiul preotului Bota George
Numere de telefon:
George Bota: 0722973750
Simona Cecilia Bota: 0723797128
Detalii despre starea lui Siluan (vor fi postate în curând şi actele medicale), precum şi cum puteţi ajuta, găsiţi pe: http://bebesiluan.wordpress.com/ pentru micuţul care are nevoie de noi.