Deviza campaniei: „Să ne cunoaştem trecutul!”
“Acest secol a dat noian de sfinţi şi de martiri, numai că nu-i cunoaştem. Hristos este prezent în lumea de azi prin sfinţi, martiri, mărturisitori şi eroi. Dar lumea de azi nu e solidară cu sfinţii ei, căci nu le poate urma exemplul. Dacă sfinţii de acum ar fi fost la începuturile creştinismului, toată suflarea creştină ar fi trăit cu ei, prin ei, către ei. Noi nu suntem creştini şi de aceea nu ne cunoaştem sfinţii.”
Noul mucenic Valeriu Gafencu
- varianta completă a programului campaniei -
Campania Din temniţe spre Sinaxare a fost iniţiată, cu binecuvântarea părintelui Iustin Pârvu, de un grup de intelectuali creştini. Ea îşi propune să prezinte vieţile şi învăţăturile sfinţilor închisorilor din timpul prigoanei comuniste. Campania se va desfăşura începând cu data de 1 decembrie 2008 până pe 24 decembrie 2009, dată reprezentativă pentru trecerea a douăzeci de ani de la căderea regimului comunist condus de dictatorul Nicolae Ceauşescu.
În zilele noastre, atitudinea creştinilor faţă de sfinţii închisorilor este foarte diferită, de la o indiferenţă totală până la cinstirea lor ca mărturisitori ai lui Hristos. Prea Sfinţitul Iustinian Chira mărturisea: „Am fost întrebat şi eu, de oameni care lucrează în presă: «Câţi dintre cei ce au făcut puşcărie merită să fie trecuţi în antologia aceasta a sfinţilor?». Ce credeţi că am răspuns? «Toţi.» Şi spun şi acum, în auzul universului şi al lui Dumnezeu. Toţi.”
Învăţătura Bisericii Ortodoxe este că un mucenic este sfânt din clipa morţii. Singura condiţie pentru canonizare este ca acesta să fi mărturisit dreapta credinţă a Bisericii. Sinodul nu face altceva decât să constate că mucenicul a dat mărturia cea bună. Pentru canonizarea sfinţilor mucenici nu e nevoie de minuni – deşi s-au săvârşit deja unele minuni prin rugăciunile acestor mărturisitori.
Credem că Sfântul Sinod ar putea alege o zi de prăznuire a întregului sobor de noi mărturisitori, în care să fie cinstiţi şi cei despre ale căror pătimiri muceniceşti nu s-au păstrat mărturii scrise sau orale. Pătimirea lor o ştie doar Dumnezeu, Cel care i-a primit în Împărăţia Sa.
Campania îl are ca patron pe Noul Mucenic Valeriu Gafencu, cunoscut ca „sfântul închisorilor”. El, părintele Ilarion Felea şi Ieroschimonahul Daniil de la Rarău (Sandu Tudor) vor fi propuşi Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române spre canonizare. Iniţiativa canonizării Noului Mucenic Valeriu Gafencu (care s-a arătat plin de harisme dumnezeieşti încă din timpul vieţii) aparţine unui grup de foşti deţinuţi politici, mireni şi preoţi. Iniţiativa canonizării părintelui Ilarion, marele teolog şi mărturisitor mort în închisoarea de la Aiud, a avut-o un grup de credincioşi de la parohia Şega 1 din Arad, de la biserica ctitorită de părintele Ilarion. Iniţiativa canonizării Cuviosului ieroschimonah Daniil i-a aparţinut Mitropolitului Antonie Plămădeală, care a declarat următoarele: „Unii din oamenii aceştia s-au întors din închisori, Sandu Tudor nu s-a mai întors niciodată… A murit la Aiud. El poate fi canonizat! Eu aş face o propunere, un Sinod de canonizare, pentru că el a murit în închisoare la Aiud, unde a fost închis pentru Rugul Aprins, pentru credinţa lui”.
În paralel cu aceste trei propuneri de canonizare – pentru care se va face un Memoriu către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, se vor cerceta şi vieţile celorlalţi mucenici – preoţi, călugări sau mireni (cum sunt stareţul Gherasim Iscu, Mircea Vulcănescu, maica Mihaela Iordache, Costache Oprişan şi mulţi alţii). În acelaşi timp se vor cerceta şi vieţile celor care, ieşind din închisorile comuniste, au dus o viaţă de sfinţenie – cum sunt părintele Ilie Lăcătuşu, părintele Benedict Ghiuş sau alţii (un amănunt din Vieţile Sfinţilor merită menţionat aici: Sfânta Mare Muceniţă Tecla a murit la bătrâneţe, la zeci de ani după ce fusese chinuită pentru credinţa în Hristos…)
Campania nu se ocupă de studierea vieţii tuturor ortodocşilor care au trecut prin închisorile comuniste, ci se ocupă doar de cercetarea vieţilor celor care au dat acolo mărturia jertfelnică a credinţei în Hristos şi în adevărul Bisericii Sale.
Campania va consta în organizarea de conferinţe, dezbateri, tipăriri de cărţi, broşuri şi pliante de popularizare, în proiecţii de filme documentare, în organizarea de întâlniri cu cei care au supravieţuit închisorilor comuniste dar şi de pelerinaje la locurile în care au fost îngropaţi sfinţii mărturisitori.
Prima acţiune este editarea volumului Din temniţe spre sinaxare, la Editura Areopag, şi sprijinirea editării numărului 3 din Revista Atitudini – cu materiale despre canonizarea sfinţilor închisorilor. Ultima acţiune va avea loc în postul Crăciunului anului 2009 – când se va organiza un pelerinaj la Aiud, la mormintele şi moaştele mărturisitorilor.
Pe site-ul oficial al campaniei, www.sfintii-inchisorilor.ro, se va face o bibliotecă digitală care va pune gratuit la dispoziţie cărţi esenţiale din literatura închisorilor. Blogg-er-ii şi web-master-ii pot susţine această campanie prin promovarea logo-ului campaniei.
Campania are un caracter apolitic.
Este foarte important ca această campanie să coaguleze cât mai bine persoanele, grupările şi asociaţiile care conştientizează nevoia recunoaşterii valorii jertfei noilor mărturisitori.
Pe data de 1 decembrie 2008 va fi făcută publică lista principalilor susţinători ai acestei campanii (asociaţii, personalităţi, publicaţii, edituri, clerici, mănăstiri, schituri).
Iniţiatori: Danion Vasile (Director Editura Areopag), Gigel Chiazna (Web-master sfintii-inchisorilor.ro), Laurenţiu Dumitru, Răzvan Codrescu (reprezentant Editura Christiana şi Revista Puncte cardinale), Romeo Petraşciuc (director Editura Agnos), Florin Bulică (Web-master ortodoxradio.ro ), Claudiu Târziu (Revista Rost), Răzvan Bucuroiu, Mircea Platon.
Aceasta este forma finală a campaniei. Poate fi preluată de alte site-uri. Lista de susţinători (personalităţi, site-uri, publicaţii, edituri) se va deschide luni, 27 octombrie 2008.
Mulţumiri tuturor celor care au contribuit la îmbunătăţirea programului campaniei.
Campania “Din temniţe spre Sinaxare” http://apologeticum.wordpress.com/2008/10/21/campania-din-temnite-spre-sinaxare/
Pingback: Din temniţe spre sinaxare « Viaţa la ţară
Pingback: Fericit bărbatul… « Viaţa la ţară
Pingback: Campania românească “DIN TEMNIŢE SPRE SINAXARE” « Popas Alternativ
Draga Danioane, incerc sa intru pe site-ul sfintii inchisorilor da nu merge, sper ca e ceva trecator, si probleme de retea, altfel as fi tare nefericit sa vad ca acest proiect nu se realizeaza! In rest este o initiativa stralucita, si evident binecuvantatata!
Fratilor, trebuie sa se ceara si sa se obtina canonizarea unui grup mai mare dintre martirii inchisorilor, ca, in baza dosarelor acestor mai multi, sa fie canonizati toti, numindu-se o zi a praznuirii lor. Altminteri campania acopera o arie prea ingusta pentru o cauza atit de mare.
Citind marturiile despre acea perioada, descoperim si unii “anonimi” cu totul impresionanti. Parerea mea umila este ca toata lista celor inscrisi pe peretii bisericutei de la Aiud trebuie trecuta in Sinaxar. Si daca mai gaseste cineva numele unui marturisitor, chiar si numai numele, cu felul in care a fost ucis sau maltratat, este suficient, potrivit traditiei Bisericii Ortodoxe, sa fie propus spre canonizare. Sa faca cineva si aceasta munca, de identificare, pina la ultimul nume, daca ar fi cu putinta, din marturiile existente ale fostilor detinuti si din dosarele Securitatii.
Doamne-ajută, părinte Savatie!
felicitari pt curajul de a initia o asemenea campanie!tare m-as bucura daca aceasta campanie ar avea ca rezultat canonizarea maririlor din inchisorile comuniste…
la fel de mult m-ar bucura daca ati marturisi Adevarul deplin si nu ati ascunde faptul ca majoritatea acestor martiri au facut parte din Miscarea Legionara. Ar fi pacat sa incepeti si dvs cu idei de genul “au fost legionari,dar pana la urma s-au delimitat de Miscare,a fost doar o greseala a tineretii,etc…”
Parintele Savatie are mare dreptate. Toti, si toti odata.
Cu Parintele Arsenie Boca ce faceti? In ce “categorie” il “incadrati” pe cel ce nu vad cum ar putea fi “incadrat” vreodata?
Suntem si nu suntem crestini, parca secolul acesta ne-a luat puterea de a ne cunoaste valorile…oricare ar fie ele…pana si bunul simt este calcat in picioare, a avea copii este un lucru ciudat azi, a iubi frumosul este demodat. nu mai suntem sensibili, nu mai credem. Departe, mult prea departe am ajuns, acolo unde nu se mai aud corurile ingerilor de odinioara. Mi-e frica de lumea aceasta care se tot rataceste, mi-e frica sa nu devin de neinteles pentru ea…
De unde putem cumpara volumul ” Din temnite spre Sinaxare”?
Pingback: Război întru Cuvânt » PARINTELE ARSENIE IN “ATITUDINI”: “Una-i ortodox sa mori, alta-i ecumenist vandut!”
Pingback: CUM ISI RASPLATESTE HRISTOS MARTURISITORII « un blogger SCEPTIK
Pingback: ANUNŢ UMANITAR « Apologeticum
Doamne-ajuta! Vreau sa va spun ca simt o bucurie atat de mare acum, cand aflu despre aceasta campanie, incat va rog sa-mi iertati eventualele greseli de exprimare. In primul rand, vreau sa stiti cine este persoana care va scrie: Ma numesc Lazar Elena Ramona, sunt studenta in anul I la Facultatea de Geografie din cadrul Universitatii Bucuresti si ma simt binecuvantata ca Dumnezeu a randuit ca, printr-un om deosebit, profesorul meu de religie din liceu, sa va descopar intr-un moment de mare cumpana din viata mea. Mi-ati fost de mare ajutor, in mod indirect, prin intermediul cartilor dumneavoastra, pentru ca desi am avut ocazia sa va vad si sa va ascult in cadrul conferintei sustinute la Ramnicu-Valcea, nu va cunosc personal. Sunt multe lucruri de spus in legatura cu modul in care bunul Dumnezeu m-a ajutat sa-mi schimb modul de a trai prin intermediul cartilor dumnevoastra, dar acum o sa spun numai ca ,,Cartea nuntii” este si va ramane cartea mea de suflet. In al doilea rand vreau sa va felicit pe toti cei care ati initiat aceasta campanie, pentru ca oameni ca Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide, Gheorghe Jimboiu, arhimandritul Gherasim Iscu si ca ei multi altii, mucenici care au patimit pentru Hristos in inchisorile comuniste merita un loc in calendar. Am primit cadou de la o maica de la schitul Jgheaburi, din judetul Valcea, cartea ,,Sfantul inchisorilor” scrisa de monahul Moise de la Manastirea Oasa. Daca as putea rezuma in cateva cuvinte cuprinsul acestei carti cred ca l-as cita pe Parintele Arsenie Papacioc, care spunea: ,,Comunismul a umplut cerul de Sfinti”, sau pe Sfantul mitropolit Dosoftei al Moldovei:,,dara si dintre rumani multi sunt sfinti, dara nu s-au cautat!” In incheierea vreau sa va spun ca mi-ati face o mare bucurie daca as putea sa va ajut cu ceva in promovarea acestei campanii, mai ales in randul tinerilor.Orice lucru oricat de marunt cu care v-as putea fi de folos pentru mine ar insemna mult… As vrea sa am ocazia sa-mi fac datoria de om,de crestin,de roman fata de cei care au fost sinceri in credinta lor si care, din cauza ignorantei noastre sunt necunoscuti majoritatii oamenilor. Tinerilor acelora curati, cu sufletul de crin, plini de boala si tuberculoza TREBUIE sa le urmam exemplul cand vremurile ne-o vor cere. Si eu cred ca vremurile pe care le traim ne-o cer……. Asa sa ne ajute bunul Dumnezeu!
Este pacat ca generatia noastra nu cunoaste istoria din spatele gratiilor, istoria scrisa cu sange, cu lacrimi, cu rugaciuni.
Mantuirea poporului roman s-a facut prin jertfa detinutilor crestini de la Aiud, Gherla, Ploiesti.
Romanii se mantuiesc prin sfinti ca Valeriu Gafencu, parintele Ilie Lacatusu, Parintele Iustin Parvu, Parintele Arsenie Papacioc si multi altii care, desi sunt necunoscuti, au platit cu suferinta lor pacatele neamului.
Sa ne rugam ca intr-o zi sa putem sa ii avem in calendar, trecuti in randul sfintilor, sa ne straduim sa facem ceva ca sa nu fie dati uitarii, sa fie cinstiti si cunoscuti de credinciosi.
Fratilor intru Domnul
oare de cat timp mai avem nevoie si ce de incercari ca sa intelegem clar ca traim pe spatele acestor sfinti ai inchisorilor,ai generatiei cu adevarat de AUR a Romaniei ?Unul dintre acestia ,cuviosul parinte Iustin a spus limpede catre noi cei din ,,generatia neputintei”(dupa cuvantul sau):,,fiecare metru patrat din tara asta e sfintit cu picaturi de sange martirice”(iertat sa-mi fie ca citez din memorie).Un altul dintre acestia Gheorghe Nitescu un ucenic al sfantului Valeriu vorbeste despre jertfa lor :,,suferinta noastra a fost pentru ce e mai inalt.Si in primul rand pentru Dumnezeu.Dreptatea e de partea noastra .Avem dreptate.Dar ,sa ma ierte Dumnezeu,mi se pare ca a fost un pic prea mult pentru puterile noastre.Dar nu-i reprosez lui Dumnezeu.Asa se cuvine.Dar mi se pare un pic cam mult.Atata.Incolo,mor linistit.Nu regret nimic.(pag 204 Sfantul inchisorilor).Ne-am intrebat mult timp si noi ce inseamna acest ,,prea mult”cand stim ca Domnul nu ingaduie ispite peste puteri si am aflat un posibil raspuns.Oare nu stia Hristos ce va fi dupa asazisa ,,revolutie” cand o natie declarata ,,eminamente” ortodoxa isi va ucide din pantece milioane de vlastare cum nici o alta nu ar fi indraznit o asa inconstienta si oare cu ce si-ar fi alinat durerea si mania fata de generatia noastra batjocoritoare si hulitoare prin fapta de cele elementar firesti ca de cele sfinte nici nu mai pomenim,Oare daca legile universului si-ar fi urmat cursul lor firesc in virtutea faptelor noastre dupa 89″ probabil ca am fi fost rasi de pe fata pamantului.Si totusi pamantul acesta sfintit ne ingaduie inca si de n-ar fi generatia Acelora sa mijloceasca inaintea PreaSfintei Treimi demult am fi fost aruncati la groapa de gunoi a istoriei.Oare nu ne intrebam de ce de imaginea Romaniei este legata voit imaginea lui Dracula vampirul ,altul decat vrednicul voievod si el martirizat in felul sau?Pai deobicei vrajmasul e prezent tocmai acolo unde e si recolta de sfinti mai mare si daca la Pitesti si in alte inchisori n-a fost prezent vadit ,n-a fost nicaieri.Asa ca daca ne vedem cat de neputinciosi suntem ca generatie si asta e un inceput de smerire de sine caci ,,constiinta faptului ca suntem nimic e smerenie” sa incepem sa-i cinstim cu recunostinta primind cu dragoste in inimi faptele lor de credinta vie si sa fim atenti pe unde calcam ca orice metru din tara asta e rascumparat cu jertfa de sange .Daca grija asta va deveni candva virtute poate ca tara asta mai are o sansa altfel prin indiferenta ne vom auto distruge noi cei care nu am fi fost in stare sa suferim nici a milioana parte din ce au suferit ei in avans si pentru noi.Acesta e un inceput de patriotism duhovnicesc real altul decat cel afisat la tembelizor cu atata nesimtire si incostienta.Sa ne desteptam constiintele noi cei care macar ,,generatia candelelor aprinse” sa ne numim caci de rug aprins nu suntem vrednici.Dati mai departe mesajul asta neputincios poate macar unul la mie sa rodeasca.Amin