Comunitatea ortodoxă din Săpânţa numără nu mai puţin de 3.300 de membri. Practic, toţi aceşti oameni au refuzat să redevină greco-catolici după 1989, rămânând în credinţă strămoşească. Trauma provocată în trecut de Vaticanul expansiv care caută prin viclenia uniaţiei să şteargă orice urmă de ortodoxie din Ardeal fusese vindecată prin alegerea oamenilor, de bunăvoie, a ortodoxiei. După 20 de ani de la revoluţie, comunitatea greco-catolică din Săpânţa cuprinde 10 persoane! Este demn de reţinut că Săpânţa împreună cu Rona de Jos au opus rezistenţa imperialismului catolic până în 1790… Au fost prigoniţi aproape un veac. Demersurile de protest ale preotului greco-catolic Grigor Mihai sunt sprijinite, surpriză (sau nu), de cei mai acerbi luptători împotriva ortodoxiei din România: Remus Cernea, de la Asociaţia Umanistă, şi Smaranda Enache, de la Liga Pro Europa. Timp de şapte ani, preotul greco-catolic nu a avut niciun botez, cununie sau înmormântare în Săpânţa. “Drama” preotului Grigor Mihai şi, prin el a întregii biserici greco-catolice din Ardeal, este că nu au credincioşi! De aceea nu se poate vorbi de un conflict între două comunităţi, pentru că nu există comunitate greco-catolică în Săpânţa. Conflictul, artificial fiind, este întreţinut prin intermediul mass-media şi este creat de Grigor Mihai şi de Episcopia greco-catolică din Baia Mare. Pe plan local nu există tensiuni între ortodocşi şi cei 10 greco-catolici. Bătălia se duce doar la nivel de imagine, mass-media şi la nivel instituţional.
Înţelegem frustrarea episcopului Ioan Şişeştean, deoarece Parohia Ortodoxă Săpânţa restaurează integral biserica, cu acordul credincioşilor care sunt proprietarii de drept. Protestele greco-catolicilor provin din faptul că biserica aceasta, în stilul său neogotic, reprezenta ultimul bastion al prezenţei Vaticanului în Săpânţa… Nu îşi doreşte episcopul Ioan Şişeştean o biserică în stil bizantin clasic, dar comunitatea ortodoxă doreşte acest lucru. Arhitectul Dorel Cordoş a realizat proiectul, iar meşterul de excepţie Andreica Gheorghe din Boroaia, Suceava, care are 17 biserici realizate, va desăvârşi această jertfă a săpânţenilor. Deja a realizat aproape integral pridvorul în stil bizantin clasic. Va fi o capodoperă ortodoxă românească această biserică, deşi acum urcăm atâtea Golgote!!! Nu e prima oară când ortodoxia românească este răstignită în istorie de către imperialismul catolic, în propria ţară.
Părinte episcop Ioan Şişeştean, l-aţi întrebat pe preotul Grigor Mihai câte servicii religioase are în Săpânţa? Comunitatea este ortodoxă, nu doreşte să cedeze biserica din “Cimitirul Vesel”. Să ieşim noi, ortodocşii, afară, câteva mii, şi să intre cei 10 ai dvs.? De ce nu veniţi duminică să vă preluaţi biserica dacă susţineţi că e greco-catolică? Aveţi titlu de proprietate? Părinte episcop Ioan Şişeştean, chiar trăiţi într-o altă dimensiune? Câte persoane aveţi în Săpânţa?
Credeţi că Hillary Clinton vă poate ajuta? Dacă nu aveţi credincioşi, nu vă ajută nimeni, nici măcar Papa Benedict. Vaticanul a pierdut teren într-un Occident desacralizat şi protestant şi încercaţi aici, în estul Europei, să câştigaţi terenul pierdut! Practic, biserica dvs. de la Săpânţa e una virtuală, pe internet şi în mass-media. În realitate, situaţia e total diferită. Părinte episcop Ioan Şişeştean, ştiaţi că la Cluj-Napoca, în 1948, s-au strâns 423 de canonici, protopopi, profesori şi preoţi greco-catolici care au semnat un apel de revenire la Ortodoxie? În 1700 de la ce cult au trecut ardelenii la greco-catolici?
În Săpânţa, în 1948, au revenit de la greco-catolici la ortodocşi 3.451 de persoane. Adică toată comunitatea. Biserica din “Cimitirul Vesel” este a comunităţii. Părinte episcop, cum se certifică activitatea pastorală a unui preot care nu are, timp de şapte ani, botez, cununie şi înmormântare? Are doar activitate în instanţe, în tribunale, cere toată averea bisericii să fie restituită. Corect ar fi să se împartă în funcţie de numărul de enoriaşi. Părintele Grigor a creat acest circ în mass-media şi a trimis scrisori la diverse instituţii, de la Traian Băsescu până la Patriarhul Daniel, nici Papa Benedict şi nicio instanţă juridică nu le-o poate lua. Nu le puteţi lua sufletul. Părinte episcop, preotul Grigor a afirmat că ne-a donat nouă, ortodocşilor, un hectar de teren, ca să facem mănăstirea în anii ’90 şi, paradoxal, ne-a permis să slujim acolo? E ridicol! Are acte să probeze asemenea afirmaţii? Biserica din “Cimitirul Vesel” aparţine comunităţii! Lupta se duce între Episcopia greco-catolică Baia Mare, ca instituţie, şi credincioşii ortodocşi din Săpânţa, ca şi comunitate.

Adauga comentariu Vizualizeaza comentarii (11)

Alte ştiri
Primăria Baia Mare are facturi neachitate de

“Datorita circului mediatic creat de catre reprezentantii minusculei parohii greco-catolice din Sapanta suntem datori sa facem unele precizari :

1. Greco-catolicii nu sunt supusi la nicio epurare culturala sau religioasa . Acuzele pe care preotul greco-catolic le aduce statului roman si parohiei ortodoxe sunt gratuite!!! El trebuie sa inteleaga ca traim in Romania si nu in Vatican. Acest mod de actiune a preotului greco-catolic si episcopiei greco-catolice de la Baia Mare aduc mari prejudicii de imagine localitatii.

2. Biserica care acum se restaureaza si reabiliteaza integral apartine de drept comunitatii ortodoxe , la fel ca si “Cimitirul Vesel”. Cealalta biserica ortodoxa din Sapanta la care preotul greco catolic face mereu referire si unde ne trimite sa sluijim este de fapt manastirea Sapanta Peri , ctitoria sapantenilor. Aceasta manastire este o reinviere a vechii stavropighii din Perii Maramuresului atestata documentar la 1389, ca ctitorie a dinastiei Dragosestilor. Vreme de 312 ani cu mici intermitente a fost sediu episcopal, aici a avut sediul si Sfantul Iosif Marturisitorul al Maramuresului. Potrivnicii neamului romanesc au distrus aceasta manastire la 1703. Rectitorirea ei in Sapanta este raspunsul nostru la nedreptatile istoriei. Situata in padurea bisericii “La Livada”,functioneaza ca si manastire de calugarite.

3. Preotul greco-catolic acrediteaza ideea ca parohia ortodoxa Sapanta restaureaza ilegal biserica si ca nu detine avizele necesare.Pe baza proiectului realizat de catre cunoscutul Arhitect Cordos Dorel am obtinut autorizatia de constructie de la primaria Sapanta ,nr 22 din 21 .11.2007 a carei valabilitate expira la 21 .11.2010 ,cu drept de prelungire .Avizul nr 183/z/2007 al Ministerului Culturii si Cultelor plus toate avizele necesare restaurarii acestui sfant lacas. Ordonanta presidentiala se poate dispune in lipsa partilor si are un caracter provizoriu si vremelnic .

4 .Biserica din “Cimitirul Vesel” nu este greco catolica asa cum in mod tendentios preotul greco catolic afirma .Aceasta pretentie a greco-catolicilor se intemeiaza pe un asa zis act de propietate denumit adeverinta de arhiva din Ucraina, care nu este apt din punct de vedere juridic. Conform decretului 177
din 1948, al legii 18/91, legii 7/96 si a noii legi a cultelor propietarul este Parohia Ortodoxa Sapanta .

5. Comunicatul purtatorului de cuvant al Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului si Satmarului, Preot Prof.Dr. Cristian Stefan a fost interpretat eronat de catre greco-catolici.

6. Biserica nu este monument istoric asa cum continua sa afirme preotul greco-catolic. Acesta aduce o grosolana jignire Arhitectului Cordos Dorel si mesterului Andreica Gheorghe care a realizat 17 biserici, afirmand ca noi transformam biserica intr-un kitsh. Arhitectul Cordos Dorel a realizat manastirile: Barsana,Sapanta Peri, Rohia (noua biserica), marea catedrala ortodoxa din Baia Mare aflata in constructie si multe alte biserici din tara si biserici ortodoxe romane in Suedia, Franta, Spania. Oare este manastirea Barsana un kitsh??? Complexul arhitectural al manastirii Barsana este o capodopera….

7. Din 2002 pana in prezent parohia greco-catolica isi oficiaza slujbele intr-o baraca la nr 909 care are destinatia ca baraca de santier si depozit furajer .Aceasta constructie nu detine niciun aviz ori autorizatie de constructie pt a se oficia slujbe acolo. Maine s-ar putea sa ne trezim ca baraca devine sala de jocuri de noroc sau club de pensionari !!!!! De sapte ani parohia greco catolica incalca deliberat prevederile legii 50/91 privind autorizarea lucrarilor de constructie.

8. Consiliul local al primariei Sapanta a aprobat PUD (Plan Urbanistic de Detaliu), pentru construirea bisericii greco-catolice la nr 416 conform cererii lor. Daca preotul dorea, putea sa construiasca biserica la 416 si sa nu caute scuze si vinovati ca nu i se aproba la 909. Consiliul local nu poate fi obligat sa voteze sau sa nu voteze un PUD .

9. Decedatul Pop Gheorghe (Deoca Domnului ) “mortul furat”, a fost ortodox ,frecventand regulat biserica, spovedit si impartasit fiind cu doua zile inainte de a muri de catre preotul ortodox .Conjunctural datorita faptului ca nu avea pe nimeni a ajuns sa traiasca ultimele clipe ale vietii in casa unui greco catolic .In februarie 1997 greco-catolici veniti din Sarasau au oficiat inmormantarea in curtea greco catolicului care il gazduia .In sosea era prezenta toata suflarea ortodoxa, care a preluat sicriul si a chemat preotul ortodox si l-au inmormantat pe Pop Gheorghe dupa randuiala ,(a fost o reparatie morala) .

10. Nu credem ca preotul Grigore Ritiu a avut un rol determinant in opera lui Stan Ioan Patras si in mentinerea limbii romane .Stan Ioan Patras era un geniu creativ care singur crea epitafele de pe cruci in limba romana .In anii 40 se preda limba romana in scoli si oamenii comunicau in limba romana .

11. La fel ca si preotii romano-catolici, greco-catolici, protestanti……. si preotii ortodocsi au fost inchisi cu sutele .Asa ca nu incercati sa faceti o asociere murdara intre partidul comunist si Biserica Ortodoxa .Mitropolitul Bartolomeu Anania ,Parintele Galeriu ,Parintele Iustin Parvu ,Parintele Arsenie Papacioc ,Parintele Gheorghe Calciu, Parintele Profesor Dumitru Staniloaie sunt doar cateva nume de referinta ortodoxe care au suferit in inchisorile comuniste .Venerabilul Episcop Justinian Chira a fost singurul care a mentinut aprinsa flacara credintei atat in perioada hortisto-fascista din Nord Vestul Transilvaniei cat si in perioada comunista ,facand din manastirea Rohia un chivot al neamului romanesc ,in vitregia vremurilor!!!!!!! .In concluzie, Biserica din “Cimitirul Vesel” nu apartine Vaticanului, ci sapantenilor. ”

Autor: Justin Leon Lutai

Astfel, chiar săptămâna aceasta, a avut loc prima înfăţişare a procesului de evacuare (!) a ortodocşilor din biserica de la Săpânţa, desfăşurat la Sighet. La proces au venit, pentru prima oară, şi patru sute de săpanteni pentru a-si afirma opţiunea fermă de sprijinire a parohiei lor ortodoxe. Venirea sătenilor a fost un semnal de alarmă pentru autorităţi, care trebuie să conştientizeze că demersurile greco-catolice provin din dorinţă de stăpânire, manifestată împotriva realităţii şi a voinţei oamenilor……”

(Justin Leon Lutai)

În Săpânţa există o biserică vie, o comunitate ortodoxă de la creştinarea poporului român până astăzi. În evoluţie vieţii bisericeşti din Transilvania a existat un incident istoric, când Habsburgii şi ungurii au vrut să transforme Transilvania dintr-o ţară românească ortodoxă într-o provincie catolică a statului maghiar. Aceştia au vrut să facă transformarea prin biserică; să-i treacă pe români la catolicism, la religia Habsburgilor şi a ungurilor. De aceea l-au determinat pe mitropolitul ortodox al Transilvaniei, Atanasie Anghel, să meargă la Viena în acest scop. Acolo i-au adus o mulţime de acuze nedrepte şi l-au ameninţat cu temniţa, iar dacă vrea să scape, să treacă la uniaţie. El n-a avut tăria lui Brâncoveanu să moară pentru dreapta credinţă, ci pentru a-şi salva viaţa, şi-a călcat jurământul depus întru ortodoxie şi, silit, a acceptat uniaţia. Odată ce mitropolitul a trecut la uniaţie, autorităţile străine au pretins că a trecut tot poporul, dar poporul n-a trecut, ci şi-a păstrat legea strămoşească ortodoxă mai departe.

Astfel că imperialii de la Viena, după şaizeci de ani, au constatat că românii din Transilvania sunt tot ortodocşi. Atunci au trimis război asupra lor, condus de generalul Bukow, care a venit asupra Transilvaniei cu multă armată cu muniţie, cu armament, cu tunuri şi cu ordinul dat armatei să distrugă prin foc bisericile şi mănăstirile de lemn şi să le dărâme cu tunurile pe cele de zid. Atunci au fost rase de pe suprafaţa pământului transilvan peste trei sute de biserici şi mănăstiri, pe care românii le-u ridicat cu multă jertfă. Acest război nu s-a făcut pentru mântuirea sufletelor românilor, ci pentru stăpânirea Transilvaniei.
Prin toate persecuţiile şi necazurile, săpinţenii au rămas statornici în credinţa ortodoxă. În 1761, când le-a murit un preot,, autorităţile le-au trimis un preot greco-catolic, dar săpinţenii nu l-au primit, ci s-au adus un preot ortodox de la Arad.
Pentru a se întări în credinţa ortodoxă, săpinţenii ţineau legături permanente cu marile centre ortodoxe din Tara Românească şi din Moldova, de unde îşi procurau cărţi sfinte de slujbă şi învăţătură ortodoxă. Cu cărţi ortodoxe şi-au asigurat ei în permanenţă biserica. Astfel şi-au adus Cartea de românească învăţătura din 1643 a mitropolitului Varlaam; Noul Testament de la Bălgrad din 1648, editat de mitropolitul Simion Ştefan; Biblia de la Bucureşti din 1688, editată de domnitorii Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu; Liturghier editat în 1715 de mitropolitul Ghedeon al II-lea. Un Antologhion tipărit în 1717 la Râmnic de episcopul Damaschin Dascălul. Acesta a fost cumpărat cu 27 de zloţi în 1745 chiar de preotul din Săpânţa, Ion de Drăgoeşti. La îndemnul preotului Grigore Mihali, credinciosul Stan Toader a legat această carte în 1814. Iată cum preoţi şi credincioşi s-au îngrijit
tot timpul să se păstreze ortodoxia în Săpânţa. Urmează alte cărţi necesare: Evanghelie de Bucureşti, din 1720, editată de mitropolitul Teodosie, cumpărată de preotul Ioan; Penticostarion de Bucureşti, editat de mitropolitul Neofit Cretanul; Catavasier de Rădăuţi din 1744, editat de episcopul Varlaam; Ceaslov de Rădăuţi din 1745, editat de episcopul Varlaam; Octoih de Bucureşti din 1746, tipărit de mitropolitul Neofit Cretanu; Liturghier de Bucureşti din 1746, publicat de mitropolitul Neofit Cretanul; Triodion de Bucureşti din 1747, editat de mitropolitul Neofit Cretanul; Evanghelierul de Sibiu din 1859, editat de Andrei Şaguna; Cantorul bisericesc de Arad, din 1905; Octoihul mare de Râmnic din 1912, editat de episcopul Ghenadie Georgescu.
În biserica din Săpânţa au existat tot timpul numai cărţi de slujbă şi de învăţătură ortodoxă. N-a existat nici o carte de dogmatică greco-catolică. Săpinţenii au ţinut atât de mult la dreapta credinţă şi la cărţile ortodoxe, încât, în 1782 o mulţime de credincioşi au dat bani pentru legarea cărţilor sfinte din biserica lor, să poată fi folosite în continuare spre păstrarea credinţei strămoşeşti.
Preoţii şi credincioşii care au cumpărat cărţi pentru biserică, au scris pe ele închinări specifice ortodoxe: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (1). Iar spre a-şi apăra aceste cărţi, au scris blesteme pentru cei ce le-ar înstrăina de la biserică: „Iar de se va afla cineva să o înstrăineze, să fie blestemat de Dumnezeu” (2).
Episcopul Greco-catolic de la Muncaci a vrut să-i treacă la uniaţie cu orice preţ. El a scris comitelui suprem al Maramureşului să se îngrijească de aceasta, cu ajutorul forţei judecătoreşti, atât pe mirenii revoltaţi, cât şi pe preoţii sfinţiţi aiurea (adică ortodocşi), care seduc poporul, a-i lega în lanţuri (<>) şi, întocmai cum s-a făcut la Satu Mare, a-i arunca în temniţă şi a-i chinui cu sete şi cu foame” (3). Prin asemenea ameninţări au trecut săpinţenii, dar nu s-au abătut de la dreapta credinţă. Astfel că, în secolul al XIX-lea, istoricul Dulişcovici spunea că „ortodocşii din Săpânţa nici până în timpul său n-au putut fi convertiţi la Unire” (4).
Autorităţile străine i-au supranumit şi pe săpinţeni „greco-catolici”. Ei au suportat acest supranume, dar şi-au păstrat legea strămoşească. Iar în 1948, când au fost eliberaţi si de ultima încorsetare a Concordatului cu Vaticanul, atunci s-au declarat pe faţă ortodocşi, drept ceea ce au fost din totdeauna. Aceasta este biserica vie din Săpânţa. Aceasta este comunitatea ortodoxă de-a lungul istoriei din Săpânţa. Săpisţenii sunt adevăraţi eroi în lupta de a-şi apăra şi păstra dreapta credinţă.
Biserica, locaş de cult. În continuare ne referim la câteva din punctele unui comunicat greco-catolic privitor la biserica, locaş de cult, din Săpânţa. În comunicatul respectiv se spune de cinci ori că biserica din Săpânţa este greco-catolică. O comunitate cu credinţă ortodoxă atât de puternică nu putea avea un locaş de cult greco-catolic. Comunitatea ortodoxă din Săpânţa, se ştie din tradiţie că a avut o biserică de lemn, care nu se ştie în ce timp a dispărut, dar se ştie că în locul ei credincioşii din Săpânţa si-au ridicat alta, tot de lemn. Aceasta a fost mistuită de un incendiu în ziua de Paşti din 1880. Cu multă trudă şi jertfă, comunitatea din Săpânţa si-a construit altă biserică, de data aceasta de piatră. Construcţia s-a terminat în 1886. Atâta rugăciune ortodoxă s-a rostit, atâta citanie ortodoxă s-a făcut din cărţile de mai sus, atâta tămâie ortodoxă s-a cădit, atâta lumânare
de ceară s-a topit în acea biserică, încât şi pietrele din pereţii bisericii au primit duh ortodox.
În urmă cu câţiva ani, propaganda greco-catolică i-a făcut pe câţiva săpinţeni, foarte puţini, să părăsească marea comunitate ortodoxă şi să se declare greco-catolici, dar ei ar vrea să le aparţină lor biserica pe care au părăsit-o, precum şi averile bisericeşti, Ca să-şi justifice aceste pretenţii, la punctul 1 din comunicat se spune că biserica şi cimitirul au fost proprietăţi greco-catolice, dar acestea au aparţinut din totdeauna marii comunităţi ortodoxe.
La cele spuse în punctele 2 şi 3 precizăm că Stan Ion Pătraş nu poate fi invocat în propaganda greco-catolică pentru că el a fost prim-curator ortodox până la moarte. Iar preotul Riţiu, care s-a rugat şi a predicat din cărţile ortodoxe de mai sus, a fost arestat pentru că a fost intelectual de elită, la fel ca şi cei peste două mii de preoţi ortodocşi, care au fost arestaţi pentru că şi ei au fost intelectuali de elită. Apoi săpinţenii nu s-au dus în cimitir să înveţe limba română din epitafe. Ei aveau limba română în sânge şi în viaţă. Opera culturală şi religioasă a fost continuată şi întreţinută de-a lungul istoriei de Biserica Ortodoxă.
Din cele spuse la punctul 4 se vede clar că săpinţenii n-au vrut să se declare greco-catolici pentru că se simt ortodocşi şi vreau să rămână statornici în legea strămoşească.
Privitor la cele spuse pa punctul 5, precizăm că autorităţile statului nu sunt iezuiţi şi Statul Român nu este Bukow să dezbine biserica neamului.
La punctul 6, după ce în comunicat se spune de cinci ori că biserica din Săpânţa este greco-catolică, aici se recunoaşte că biserica este „aflată în posesia Bisericii Ortodoxe Române”.
La punctul 7 s-a răspuns în alte materiale. La punctul 8 se face o confuzie între biserica parohială şi mănăstire. Edificiul aflat La Livadă are statut de mănăstire şi se află pe terenul bisericii ortodoxe, care a fost donat bisericii de către boierii din Săpânţa pentru a o înzestra. Boierii din Săpânţa au înzestrat şi Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului de la Peri cu o moară cu două roţi, care se afla pe cursul inferior al râului Săpânţa.
La punctul 9 se vorbeşte despre „distrugerea” bisericii din Săpânţa. Adevărul este altul. Comunitatea ortodoxă din Săpânţa a întreprins ample lucrări prin care îşi renovează şi consolidează biserica.
Pentru cele de la punctul 10 precizăm ca biserica din Săpânţa nu este monument istoric. Nu este înregistrată în lista monumentelor istorice.
Pentru cele de la punctul 11 menţionăm că Cimitirul Vesel îşi are valorile lui , iar parohia ortodoxă din Săpânţa are un vast program pus în aplicare pentru păstrarea acestor valori.
Privitor la cele de la punctul 12, argumentul de ordin logic este că biserica este a marii comunităţi creştine din Săpânţa, care o moşteneşte de la străbuni, o întreţine, o renovează şi se roagă în ea, şi nu a celor care au părăsit-o.
Privitor la punctele 13 şi 14, considerăm că o hotărâre greşită nu trebuie pusă în aplicare, ci trebuie să se revină asupra ei şi să se cerceteze până se va afla adevărul.
La punctul 15 se face din nou confuzia dintre biserică şi mănăstire. Aici se mai sugerează şi o sentinţă prin care biserica să se dea greco-catolicilor, iar ortodocşii să fie trimişi la mănăstire. Înntr-o asemenea absurditate biserica ar rămâne goală, fiindcă greco-catolici sunt aşa de puţini că ar intra toţi în casa scării. Se mai spune că biserica şi Cimitirul Vesel vor rămâne în folosul comunităţii. Afirmaţie fără sen, fiindcă ele sunt în folosul comunităţii din totdeauna.
Prin urmare, propaganda greco-catolică nu poate câştiga prozeliţi în Săpânţa, pentru că săpinţenii sunt tari în credinţa ortodoxă. Prin toate acestea săpinţenii sunt adevăraţi eroi întru apărarea şi păstrarea dreptei credinţe.

NOTE

1. Ioan Bârlea, Însemnări din bisericile Maramureşului, Atelierele Grafice Socec. & Comp. Societatea Anonimă, Bucureşti, 1909, passim.
2. Ibidem, p. 169.
3. Simion Reli, Biserica Ortodoxă Română a Maramureşului în vremurile trecute, Editura Mitropoliei Bucovinei, Cernăuţi, 1938, p. 192.
4. Silviu Dragomir, Istoria dezrobirii religioase a românilor din Ardeal în secolul XVIII, vol. II, Editura Tiparul Tipografiei Aehidiecezane Sibiu ,1930,pag 218. Profesor Dr.Nutu Rosca

Autor: Profesor Dr.Nutu Rosca

Apropo, poate are cineva pana la urma curajul sa publice actele oficiale de apostazie ale BOR, cum ar fi angajamentele semnate la Chambessy, Balamand, CMB, etc. Pana acum, cei ce au intrat in posesia acestor lepadari de credinta in toata puterea cuvantului, dar nu sunt de acord cu ele, au pastrat o tacere lasa. A venit insa momentul sa se rupa tacerea, fiindca prin tacere ne facem complici si Il tradam pe Dumnezeu. Iar ‘Vrajmasii lui Dumnezeu nu sunt doar ereticii ci si cei aflati in comuniune cu ei’ spune Sfantul Ioan Gura de Aur.

Tuturor ereticilor, Anatema!

ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!

Dată de Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor, august 1983, iscălită de toţi episcopii, spre a fi adăugată la sfârşitul anatemelor din Synodicon, şi pomenită întotdeauna în prima Duminică a Postului Mare, Duminica Biruinţei Ortodoxiei.