Care nestiinta ? Evolutionistii nu spun ca nu au nici o dovada, nici macar una [si inca cate ar trebui sa aiba !!!] cum ca o faptura apartinand unei ramuri s-a transformat in alta faptura apartinand altei ramuri (nevertebrate -> vertebrate, mamifere -> pasari …). Nu am aprofundat biologia si din acest motiv nu stiu termenii specifici.

Sa o luam simplu: omul se trage din maimuta, dar maimuta ? din ce se trage ? evolutionismul presupune ca toate provin din Bing bang, de la acesta pana la maimuta care sunt pasii [intamplarii] ?

Dar… sa analizam pe scurt trandafirul.
Dumnezeu l-a creat:
- cu aspect ce te minuneaza, este frumos, ne place la vaz
- petalele sunt catifelate, de abia le simti pe degetele noastre (care mai fine, care mai grosolane), este dulce la pipait
- ce parfum imprastie in camera, nu puternic (precum Crinul) ci suav, cand il simti ai putea spune ca te lasa fara grai mirosul
- ce aroma are dulceata de trandafiri, parca toate enumerate mai sus sunt cuprinse in gust
- singurul simt (din cele 5) prin care nu ne poate bucura este auzul

… cum ar putea toate acestea sa fie din intamplare …

Exista o carte, “Creationismul stiintific”, la care face referire si Parintele Serafim Rose in cartea sa. Este super. Am citit+o de cateva ori. Ti-o recomand cu caldura.

Pace voua!

Pomii îsi împlineau în fructe
Cunostintele omului cele multe.
Acum toti pomii erau rezultati din cunoastere
Dar vai! ai unei naturi devenite mastere.
Marul, departe de a mai fi îmbietor,
Devenise rodul otravitor
Prin care omul ramânea un simplu muritor.
Soarele trimitea înca Lumina si caldura
Dar nepriceputii le înglobau în tina
Spre propria lor ruina.
Cerul îsi plângea în albastre fluvii
Durerea ce se revarsa pe Terra în diluvii.
Omul se regasea în haosul din natura
Dar nu-si învinuia propria lui ura.
Creatorul, mâhnit de asta degradare,
Hotarâse pentru ei o mare purificare:
Aurul avea sa se lamureasca
În foc, iar restul sa se pârjoleasca.
Totusi, El pregatea în mare taina
Pentru ai Lui a nuntii haina,
Ce-avea sa fie îmbracata
În data ce trâmbitele vor suna.
Înainte însa, El framânta un lut de-albastru
Si amintirea vesniciei închisa într-un astru
O trimise Miresei calauza
În lumea asta mizera si confuza.
Îsi boteza solul “Pace voua!”
Iar el avea sa stinga dorul pamantenilor
In stropi de roua.
…………………………………………………
Pacea fusese luata de pe Pamânt,
Dar un cântec sfânt
Se înalta în sufletele
Ce stiau ca Mirele nu-ntârzie nicicând.
1993

Peace be unto you!

The trees were gathering in their fruit
Man’s knowledge and his truth.
Now, all of them resulted from science…
What a pity! They’ve broken nature’s alliance.
The apple was no longer attractive,
It became rather noxious
For the people who preferred death’s chaos.
The Sun was still sending Light and warmth
But the ignorant minds put them in clay,
Thus preparing their own disastrous decay.
Heaven was weeping blue tears of pain
Which on Earth became floods out of rain.
So, Creator, sad of all this degradation,
Decided for mankind the great purification:
Gold will be purged in Fire Divine,
The rest will be just thrown out of vine.
However, He was secretly preparing
For His Bride the gown and the ring
Which were to be put on
When the trumpets would sound.
Before all of this, he sent a blue messenger
For His Bride,
To announce Her His Peace.
……………………………………………………………

Even if Earth is torn apart by wars
The Bride is singing praise from her heart
For the Groom is never late:
He is at the doors.
1993/2002 Bucharest