M-a invrednicit Dumnezeu sa ajung si eu de Boboteaza (dupa calendarul vechi) in 2006 si am vazut cum s-a intos Iordanul.
Totul a fost o minune de la inceputul calatoriei mele si pana la sfarsit si de atunci si pana in acest moment in care va scriu! In ziua Bobotezei am ajuns cu atutocarul la granita cu Iordania, unde se presupune ca ar fi locul unde Mantuitorul s-a botezat. Pamantul era ud, namolos, plouase si nu se putea inainta decat pe jos. Din aceasta cauza parintele cu care am calatorit a vrut sa renunte la a inanta spre Iordan, dar Dumnezeu avea alte planuri cu noi si dupa ce fiecare s-a rugat cum a simtit, ne-am pornit spre rau. Aveam de parcurs pe jos ,cred ca, vreo 2 km. In fine, erau peste 5 mii de oameni, cat vedeai cu ochii era o mare de lume! Probabilitatea ca sa ajungem pe mal era aproape nula, dar Dumnezeu ne-a ingaduit si desi poate sa para o poveste, este purul adevar(!), s-a format un culoar de o persoana pana pe mal, unde ne-am si oprit. Totul era calm, linistit, nu adia nici macar o briza usoara de vant. Cerul era senin si stralucea intr-un mod neobisnuit! Langa noi era un grup de rusi care cantau si se rugau continuu. Era o tensiune si o emotie crescanda! Se slujea si de pe malul nostru, dar si de pe malul celalalt. Oamenii se salutau intre ei si isi faceau cu mana de pe un mal pe celalat! Era o atmosfera cu adevarat ortodoxa! La un moment dat patriarhul de pe malul nostru arunca o cruce mare de lemn impodobita cu o cununa de flori in apa. In acest moment, din senin, dupa cum am spus ca era, a inceput vantul sa bata, in locul unde aruncase crucea, apa fierbea, exact ca si cand suflii cu un pai intr-un pahar cu apa. Raul a inceput sa urce din dreapta spre stanga si invers cobora…la intalnirea celor doua curente apa bolborosea. Dupa cateva secunde….,nu pot aprecia timpul, Iordanul a urcat clar, vizibil cam 2 m si apoi cobora. Acest lucru s-a repetat de 3 ori! Deasupra noastra se rotea in zbor un porumbel sau 2, nu stiu exact, marcand in cer locul unde fusese aruncata crucea. Soarele, am vazut cum stralucea, in forma de X, exact ca si cand faci o fotografie si se vad razele in forma crucii SF. Andrei, adica de X. Dupa cele vazute si intensitatea momentului, tin minte ca nu am mai vazut nimic, eram ca oarba si am simtit ca ma desprind de pe pamant. Am strigat:” Maica Precista!” si apoi am auzit glasul unei femei strigand:”Parinte, ai vazut?”, apoi mi-a revenit vederea si totul in jurul meu era Dumnezeiesc! Intelesesem ca Domnul si Maica Sa Prea Sfanta ma invrednicisera din marea Lor mila, sa fiu partasa la o minune! Slava Domnului!