mai 1990 Oslo, Cuvânt la Congresul Mondial pentru Salvarea Vieţii.

Se ştie la ora de faţă cam câţi copii sunt omorâţi în pântecele maicii lor anual; nici Hitler, nici Stalin, nici războaiele n-au făcut atâtea victime în ce priveşte viaţa, câte face această stare de întuneric care stăpâneşte omenirea. Aşadar este poate problema cea mai importantă pe plan mondial. Nu este numai indiferenţa părinţilor şi a celor care acceptă avortul sau neştiinţa unor familii ci este o întreagă politică cu ideologii antiumane şi curente subterane de opinie care de fapt sunt împotriva vieţii şi implicit împotriva lui Dumnezeu. Este o întreagă medicină sinistră, diabolică, care merge a distruge fătul şi a găsi soluţii să stingă viaţa înainte de a veni pe lume. Cu aceste forţe obscure care lucrează şi manipulează viaţa avem a ne confrunta.

   Cei implicaţi în această mişcare sunt conştienţi că în fiecare ţară sunt astfel de forţe întunecate. România este printre cele mai triste ţări din Europa în momentul de faţă. Omoară copii pe capete. Deci nu putem amâna nici cu o ora înfiinţarea acestei organizaţii Pro Vita în România, că poate într-o oră amânată mai mor nişte copii. Întemeiem imediat şi imediatul înseamnă acum, în clipa asta. Sunt oameni care mor. Ori salvezi viaţa imediat ori nu o salvezi niciodată.

   Să se ştie ca există în România aceasta mişcare, ca se poate apela la ea. Vom găsi resurse să ajutăm familiile care se hotărăsc să nu-şi omoare copiii, vom găsi cămine pentru copii abandonaţi. Este o organizaţie ce se adresează tuturor confesiunilor, tuturor partidelor, tuturor oamenilor ce vor să salveze viaţa. Sigur că cei ce se bat cel mai mult pe plan mondial pentru a salva viata sunt creştinii. La ora actuală nu-i nimeni ca stat şi putere lumească să apere această viaţă inocentă decât forţe în minoritate creştine conştiente, căci sunt şi creştini care nu se angajează în lupta aceasta. Avem o şansă să putem face ceva prin creştini şi oameni conştienţi.

   Vor trebui să se implice preoţi, pastori nu ca instituţii ci ca persoane. Este o mişcare a persoanelor nu a instituţiilor, o fraternizare din toate limbile şi popoarele cu pruncul, cu fătul, cu Dumnezeu pentru salvarea vieţii. Celebrul vers 17 din Ieremia 20 l-am citat şi l-am propus să fie motto-ul congresului mondial: „cel mai dezastruos lucru de pe pământ este ca pântecele maicii tale să-ţi devină mormânt.”

   Toată lumea este preocupată acum de viaţa copilului. Nădăjduiesc că vom reuşi şi noi să facem o asemenea aşezare, comunitate Pro Vita de salvare a vieţii care este foarte importantă. Intrăm în această organizaţie cu gândul precis de a salva viaţa în România. Trebuie să ne angajăm să facem ceva. O mulţime de tineri pleacă din ţară. Mulţi dintre ei cad pradă iluziilor şi păcatelor. Suntem responsabili şi de cei care pleacă şi de cei care rămân şi mai ales de cei care nu vin pe lume pentru că ura noastră nu-i lasă. 

   Astăzi pornim cu convingere pe drum cu prioritate absolută. Şi asta fără Evanghelia lui Hristos nu se poate. Nici o jertfă în sensul acesta nu este de prisos. Dacă Domnul Hristos răsplăteşte pentru un pahar de apă, dar pentru un prunc salvat! Să ne ajute Dumnezeu!