În loc de prefaţă:

BUCURIA VIEŢUIRII CU DOMNUL

Laurenţiu Dumitru

Urmăresc cu nedisimulat interes misiunea pe care Danion Vasile o face de câţiva ani, în fiecare dintre posturile bisericeşti de durată. În ultima vreme, fiind doctorand la Tesalonic, sacrifică, de altfel, şi puţinul timp liber al vacanţelor de Paşti şi de Crăciun, timp pe care, de bună seamă, l-ar putea petrece cu soţia şi copiii, şi cutreieră ţara în lung şi-n lat ca să dea mărturie despre Hristos în faţa unui public nu întotdeauna docil. Nu-i este uşor, însă ascultă de duhovnic, convins fiind că Domnul îi va cere cândva să-I arate talanţii înmulţiţi. Tinerii, obosiţi de păcat, îl provoacă la dialog, de multe ori un dialog răutăcios şi nesincer, dar se arată curând învinşi şi puşi pe gânduri de cel care are întotdeauna mai multe răspunsuri decât întrebările din sală. Simţi întotdeauna, indiferent de temă sau răspuns, că în el arde bucuria vieţuirii cu Domnul.

Danion Vasile ar vorbi fără încetare, fără să bată câmpii, de aceea şi întâlnirile din mai toate oraşele se termină târziu, în noapte, pentru că e un vorbitor captivant, un mărturisitor cum nu ştiu să mai fie astăzi pe la noi, deşi teologia noastră scoate absolvenţi pe bandă rulantă an de an.

Danion e unic în peisajul sepia al vremurilor noastre, deşi, din discuţiile pe care le-am purtat cu el, nu-şi doreşte asta, dimpotrivă. Îl doare teribil că teologul de azi tace când pe buzele lui ar trebui să stea permanent Cuvântul.

Chiar dacă vorbeşte deseori despre cele trăite de el şi familia sa, şi pare unora că se propovăduieşte pe sine, el chiar şi atunci, mai ales atunci, vorbeşte tainic despre Cel care L-a sedus cândva definitiv şi L-a scos din moartea păcatului.

Uneori îmi spun cu durere că, dacă am avea douăsprezece Danioni, patronii discotecilor ar da faliment, dar mă liniştesc, căci şi cu unul singur se face primăvară în viaţa tinerilor ce sunt pe drumul Damascului, căci e imposibil să fii azi tânăr dornic de a afla mai multe despre Hristos şi să nu te întâlneşti la un moment dat cu Danion Vasile.

Notă:

Volumul de faţă cuprinde patru conferinţe - despre duhovnic, rugăciune, post şi înmulţirea talanţilor. Cea din urmă este redată fragmentar. Ea se adresa mai ales teologilor. Am vrut să renunţ la cele mai multe dintre pasajele adresate exclusiv lor, întrucât intenţionez să scriu pentru ei o carte întreagă pe această temă.

Am renunţat la cea mai mare parte din întrebări şi răspunsuri, întrucât nu aveau legătură cu temele principale ale cărţii. Am păstrat totuşi şi unele întrebări fără legătură cu tema cărţii pentru a se reda atmosfera obişnuită din conferinţe.

Am scos majoritatea pasajelor referitoare la conflictul dintre dreapta credinţă şi erezii. Şi asta pentru că ideile respective se pot regăsi, dezvoltate, în cărţile mele de apologetică. Îmi permit să recomand cititorilor interesaţi de această problemă volumul meu Evanghelia versus Iuda, apărut la Editura Sophia. Dacă în prima parte a cărţii am combătut evanghelia gnostică pusă pe seama lui Iuda, în cea de-a doua parte am încercat să abordez cele mai importante subiecte legate de conflictul dintre dreapta credinţă şi rătăcire. Am scris despre cugetul lui Iuda în iconografie, dogmatică, literatură şi chiar politică…

Am decis a începe tipărirea conferinţelor mele la rugămintea unor cititori. Dacă volumul va fi bine primit, vor urma şi altele. De interesul cititorilor depinde dacă şi celelalte conferinţe vor vedea – sau nu – lumina tiparului.

Mărturisesc că această carte a fost concepută mai ales pentru cei care, fiind la începutul vieţii în Biserică, au foarte multe întrebări. Întrucât ani de zile am răspuns la întrebări similare celor care mi-au scris pe e-mail, m-am gândit că un astfel de volum oferă multe răspunsuri. Mai ales că unele din întrebările primite de mai multe ori în scrisori se regăsesc în cele primite la conferinţe…

Temele expuse în volum nu sunt prezentate exhaustiv. Sper ca în următorii ani să pot scrie câte o carte despre fiecare temă prezentată. E însă nevoie de timp, de studiu şi mai ales de luminare de la Dumnezeu. Îndrăznesc să îi rog pe cititorii acestui volum să mă pomenească în rugăciunile lor, pentru a mărturisi dreapta credinţă aşa cum trebuie.

M-aş bucura ca cititorii interesaţi de temele prezentate să nu se oprească la introducerile mele – deoarece conferinţele mele asta au fost, introduceri în subiect –, ci să le înţeleagă ca pe o invitaţie de a aprofunda temele respective citind scrierile Sfinţilor Bisericii şi ale cuvioşilor părinţi ai vremurilor noastre…

Danion Vasile

2 iulie 2007, prăznuirea Sfântului Ioan Maximovici